„Acid” este un termen colectiv pentru o clasă de compuși chimici.
În chimie, definiția restrânsă a unui acid este: un compus care, atunci când este dizolvat într-o soluție apoasă, se ionizează pentru a produce cationi care constau exclusiv din ioni de hidrogen. Această definiție a fost propusă de Arrhenius, iar cadrul de bază este cunoscut sub denumirea de teoria bazei acide-Arrhenius.
Definiția generală a unui acid este: o substanță capabilă să accepte o pereche de electroni.
Majoritatea substanțelor din această categorie sunt ușor solubile în apă; cu toate acestea, o mică minoritate-cum ar fi acidul silicic-sunt puțin solubile. Soluțiile apoase de acizi conduc în general electricitatea; conductivitatea lor este direct legată de gradul lor de ionizare în apă. Unii acizi există în apă predominant ca molecule intacte și, prin urmare, nu conduc electricitatea; altele se disociază în ioni pozitivi și negativi, permițând astfel conductivitatea electrică.
Brønsted-Lowry Acid-Teoria bazelor (Teoria protonilor): o definiție mai largă presupune că, în cadrul unei reacții chimice, orice substanță capabilă să doneze un proton este clasificată ca acid, în timp ce invers (un acceptor de protoni) este clasificată ca bază. Această definiție este atribuită lui JM Brønsted și TM Lowry.
Aciditatea Brønsted este un concept derivat din teoria Brønsted-Lowry, care reprezintă capacitatea unei substanțe de a elibera un proton (H⁺). Mai exact, pentru o substanță HA care eliberează un ion H⁺ pentru a forma A⁻, aciditatea sa de Brønsted este cuantificată prin constanta de echilibru a reacției: HA ⇌ H⁺ + A⁻. Cu cât această constantă de echilibru este mai mare, cu atât HA eliberează mai ușor un proton și, în consecință, cu atât aciditatea lui Brønsted este mai puternică.
Acidul Lewis-Teoria bazelor: propusă de chimistul american GN Lewis, această teorie definește un acid ca o substanță care acționează ca un-acceptor de perechi-denumită „acid Lewis”. Această definiție cuprinde un domeniu de aplicare semnificativ mai larg decât teoriile anterioare. O reacție acid-bazică Lewis este caracterizată ca o reacție în care se formează o legătură covalentă coordonată între un acceptor-pereche de electroni și un donor-pereche de electroni.
Teoria acizilor și bazelor dure și moi (HSAB): teoria HSAB servește ca o extensie a teoriei acizilor-bazei Lewis. În cadrul teoriei HSAB, atât acizii, cât și bazele sunt clasificate în două clase distincte: „duri” și „moale”.
